Distorsiunile cognitive
Ce sunt distorsiunile cognitive?
Distorsiunile cognitive sunt gânduri difuncționale automate ce ne vin involuntar în minte în timpul unei situații. Este esențial să înțelegem că orice om are gânduri disfuncționale pe parcursul unei zile. Important este să încercăm să le observăm și să vedem cum ele ne influențează modul în care trăim și interacționăm cu ceilalți.
Tipuri de distorsiuni cognitive.
Stilul de gândire “totul sau nimic”
Se referă la tendinţa de apreciere a lucrurilor în culori extreme. „Dacă nu fac acest lucru perfect, am eșuat.”; „Dacă nu sunt cel mai bun din echipa mea, degeaba fac parte din ea.”; ”Dacă nu iau locul 1, degeaba merg la concurs.”
Suprageneralizarea
Considerăm că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la nesfârşit, utilizând termeni ca “totdeauna”, “niciodată.”. „Niciodată nu fac bine.”; „Mereu greșesc.”
Filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului
Alegem un singur eveniment negativ şi ne concentrăm asupra lui astfel încât întreaga realitate devine deformată. „Nu pot să mai am încredere în nimeni.”
Desconsiderarea pozitivului
Respingem toate evenimentele pozitive, afirmând că acestea nu contează. Dacă am realizat un lucru bun, ne spunem: “nu este suficient de bun”, “dacă l-am făcut eu înseamnă că era mult prea uşor”.
Desprinderea unor concluzii pripite
Interpretăm negativ unele situaţii când nu există suficiente date pentru a trage concluzia respectivă. „Nu m-a salutat deci mă urăște.” ; „Nu a răspuns la telefon, se crede mai bun decât mine.”
“Citirea gândurilor”
Credem că cealaltă persoană crede ceva negativ despre noi sau ne vrea răul fără să avem dovezi, credem că știm ce gândește. „Sigur e supărat că am întârziat.” ; „Ei știu că am emoții și o să aștepte să greșesc.”
“Ghicirea viitorului”
Credem că lucrurile vor evolua în cel mai rău mod posibil, că „cel mai rău scenariu” se va întâmpla.
Amplificarea
Exagerăm importanța problemelor noastre sau exagerăm defectele noastre. Minimizăm și ignorăm succesele și calitățile noaste.
Judecata afectivă
Credem că sentimetele noastre în legătură cu ceva, afectează realitatea. „Mi-e frică de zbor, zborul e periculos.” ; „Nu-mi place să vorbesc în public, vorbitul în public e inutil.”
Imperativele categorice
Lucrurile trebuie să se întâmple conform standardelor și credințelor mele (apare „trebuie”): „El ar fi trebuit să se comporte așa.”, „Nu ar fi trebuit să fac acele greșeli.”
Etichetarea
O altă formă de ”totul sau nimic” dar în loc să spunem că am făcut o greșeală, spunem că greșeala ne definește : „Am greșit deci sunt prost, ratat.”, „Am uitat să fac ce mi s-a cerut, nu sunt bun de nimic.”
Personalizarea şi blamarea
Personalizarea se referă la faptul că ne simțim responsabili pentru ceva ce nu putem controla. „Dacă eram mai bun, nu m-ar fi bătut.” ; ”Dacă aveam mai multă grijă, nu se îmbolnăvea.”.
Blamarea se referă la faptul că îi învinovățim pe alții pentru lucrurile negative din viața noastră: „Căsnicia mea nu merge pentru că soțul meu e iresponsabil.” (s-a făcut și o etichetare).
Definirea termenilor
Cogniție – De cele mai multe ori, cogniția este un alt termen pentru gânduri.
Gânduri automate – gânduri care vin ca răspuns la o situație. Ele vin brusc, involuntar.
Disfuncțional – ceva ce afectează funcționalitatea noastră, ceva ce ne încurcă din a ne trăi viața în modul în care am vrea noi.
Observator (poziția de observator) – o atitudine pe care o putem lua pentru a ne ajuta să ne analizăm mai bine gândurile, să ne detașăm de ele și să le putem schimba dacă nu ne plac
